- şalău
- ŞALẮU1, şalăi, s.m. Peşte răpitor de apă dulce, lung de 30-70 cm şi având greutatea de 1-3 kg, cu corpul fusiform, acoperit cu solzi mărunţi de culoare cenuşie şi cu gura mare cu dinţi ascuţiţi (Stizostedion lucioperca). – Din magh. süllő.Trimis de LauraGellner, 19.10.2004. Sursa: DEX '98ŞALĂU2, şalăi, s.m. Veche monedă de aramă care a circulat în Moldova, având o valoare egală cu (aproximativ) a patra parte dintr-un ban vechi. – cf. pol. s z a l a w a.Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX '98ŞALĂU s. (iht.) 1. (Stizostedion lucioperca) (reg.) guran, smuge, suduc, (Mold.) sudac. 2. şalău-de-mare. (Morone labrax) = lavrac, lup-de-mare.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeşalău (peşte; monedă veche) s. m., art. şalăul; pl. şalăi, art. şalăiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞALẮ//U1 şalăui m. Peşte dulcicol răpitor de talie medie, cu corpul alungit, de culoare cenuşie având gură largă, cu dinţii ascuţiţi. /cf. ung. süllőTrimis de siveco, 19.10.2004. Sursa: NODEXŞALẮ//U2 şalăui m. (în Moldova medievală) Monedă măruntă de aramă (având o valoare egală cu a patra parte dintr-un ban). /cf. pol. szalawa, szalagTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşalắu2, şalauă, s.n. (reg.) oblon (la fereastră).Trimis de blaurb, 01.02.2007. Sursa: DARşalắu3 s.n. (reg.) grajd mare.Trimis de blaurb, 01.02.2007. Sursa: DARşalắu4 s.n. (reg.) dreptar folosit în zidărie.Trimis de blaurb, 01.02.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.