- şal
- ŞAL, şaluri, s.n. 1. Ţesătură din lână, mătase etc., de diverse forme şi dimensiuni, împodobită cu desene, broderii sau franjuri, pe care femeile o poartă pe cap sau pe umeri. ♦ Fular. 2. (înv.) Stofă fină de lână, fabricată în Orient. ♦ Fâşie lungă de şal (2) purtată de bărbaţi, după moda orientală, în jurul capului sau al mijlocului; cearşaf (2). – Din tc. şal.Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX '98ŞAL s. v. fular.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşal s. n., pl. şáluriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞAL şaluri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte, constând dintr-o ţesătură sau dintr-o împletitură specială, împodobit cu broderii sau cu franjuri, purtat de femei, pe umeri sau pe cap. ♢ Guler-şal guler răsfrânt, având revere întregi, rotunjite. 2) înv. Stofă fină de lână, produsă în Orient. 3) înv. Fâşie din astfel de stofă, cu care bărbaţii îşi legau capul sau mijlocul. /<turc. şalTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşal (şáluri), s.n. 1. (înv.) Ţesătură fină din păr de cămilă, ţesătură fină de lînă. – 2. Broboadă, fular mare. – Mr. şal. tc. (per.) şal, din hind. shal (Tiktin; Lokotsch 1802; Ronzevalle 104), şi cu al doilea sens prin intermediul fr. châle, cf. ngr. σάλι, alb., bg. sal. – Der. şaliu (var. Munt. şaiu), s.n. (ţesătură de lînă), înv., din tc. şali; şalon, s.n. (înv., ţesătură deasă de bumbac).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.