- şaică
- ŞÁICĂ, şăici, s.f. (înv. şi reg.) Ambarcaţie fluvială mică, cu pânze, cu fundul plat, servind la transportul mărfurilor şi al persoanelor. ♦ Luntre făcută dintr-un trunchi de copac scobit, cu o singură vâslă, servind la pescuit. – Din bg., scr. šajka, tc. sayka.Trimis de LauraGellner, 26.04.2004. Sursa: DEX '98ŞÁICĂ s. v. gamelă, şlep.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeşáică s. f., g.-d. art. şăicii; pl. şăiciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficŞÁICĂ şeici f. înv. reg. Ambarcaţie cu pânze sau cu vâsle, cu fundul plat, folosită, mai ales, pe fluvii navigabile pentru transportul de mărfuri. /<sb. šajka, turc. sayka, bulg. šaikaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXşáică2, şăici şi şáice, s.f. (reg.) 1. gamelă. 2. cantitate de mâncare dintr-o gamelă. 3. vas de tinichea pentru adus apă. 4. cazan mic. 5. cratiţă.Trimis de blaurb, 01.02.2007. Sursa: DARşáică3, şăici, s.f. (reg.) bucată de sfoară sau de curea cu care se leagă biciul de codirişte.Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DARşáică (şéici), s.f. – Barcă, barjă. – var. Mold. şeică. tc. şaika (Miklosich, Fremdw., 128; Lokotsch 1780), cf. bg., sb., rus. šajka. – Der. şaicar (var. şeicar), s.m. (luntraş).Trimis de blaurb, 02.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.