ş

ş
Ş1 s.m. invar. A douăzeci şi treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [pr.: şe].
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Ş2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.
Trimis de gall, 13.04.2002. Sursa: DEX '98

Ş, ş s. m. invar. [cit. şe]
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ş/şşş interj.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ş3 / şşş interj.
Trimis de gall, 30.03.2008. Sursa: DOOM 2

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”