- ş
- Ş1 s.m. invar. A douăzeci şi treia literă a alfabetului limbii române; sunet notat cu această literă (consoană constrictivă prepalatală surdă (2)). [pr.: şe].Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Ş2 interj. (De obicei prelungit) Cuvânt folosit pentru a-i cere cuiva să tacă, să păstreze tăcere. – Onomatopee.Trimis de gall, 13.04.2002. Sursa: DEX '98Ş, ş s. m. invar. [cit. şe]Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficş/şşş interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficş3 / şşş interj.Trimis de gall, 30.03.2008. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.