- ăst
- ĂST, ÁSTĂ, ăşti, aste, adj.dem. (antepus) (pop. şi fam.) Acest, această. ♢ loc. adv. (De) astă dată = acum. Astă-noapte (sau iarnă, primăvară etc.) = în noaptea (sau iarna, primăvara etc.) imediat precedentă. [gen.-dat. sg.: ăstui, astei şi ăstei; gen.-dat. pl.: ăstor]. – lat. istum, ista.Trimis de cata, 20.01.2008. Sursa: DEX '98ASTĂ-SEÁRĂ adv. deseară, (înv. şi reg.) astară. (Să vii ăst pe la noi.)Trimis de siveco, 15.10.2006. Sursa: SinonimeĂST adj. v. acest.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeástă dátă loc. adv.Trimis de siveco, 26.01.2009. Sursa: Dicţionar ortograficástă-iárnă adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficástă-primăváră adv. (în tempo rapid: as-primăvară)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficástă-váră adv. (în tempo rapid: as-vară)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficăst adj. m. (antepus), g.-d. ăstui, pl. ăşti; f. sg. ástă, g.-d. ástei/ăstei, pl. áste, g.-d. m. şi f. ăstorTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficde ástă dátă loc. adv. (tempo lent)Trimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficăst adj. şi pron. dem. – Acesta. – Asta, (treaba) asta, lucrul ăsta. – Cu asta, astfel. – Cu toate astea, totuşi. – De asta, pentru aceasta, din pricina aceasta. – Una ca asta, aşa ceva. – Asta-i (acum), tot ce mai lipsea. – Asta-i bună, de necrezuit. – Ce-i asta?, ce înseamnă aşa ceva?. – Asta e, aşa stau lucrurile. – Asta ceea, (Mold.), cine ar zice (formulă care indică şovăială sau rezervă). lat. *istus, formă vulg. de la iste, f. ista (Puşcariu 147; Candrea-Dens., 102; REW 4553; DAR); cf. v. it. esto (păstrat în compuneri: stasera, stamane; sicil. isti), prov. est, v. fr. ist, sp., port. este. Coincide în folosire cu acest, cu o nuanţă mai retorică în acesta din urmă, mai familiară în ăst; întrebuinţarea sa este cu desăvârşire paralelă cu cea a dublei forme acel şi ăl. Decl. adj. (forma literară) m. ăst (Mold, ast, est, ist), gen. ăstui (astui, istui), pl. ăşti (aşti, işti); gen. ăstor (astor, istor). f. astă, (Mold., eastă, iastă), gen. astei (eştii), pl. aste (este), gen. astor, (estor). În folosirea pron., i se adaugă -a (cf. acel) ca şi în functia de adj. postpus; dar var. moldoveneşti fac abstracţie de obicei de această schemă. Comp. astădată, adv. (de această dată); astă-iarnă, adv. (iarna trecută); astălalt, (var. ăstălalt, ăstalalt), adj. şi pron. dem. (celălalt, cel de acolo); ăstan, adv. (Trans., anul acesta); astă-noapte, adv. (noaptea trecută); astă-seară, adv. (în seara asta); astă-toamnă, adv. (toamna trecută); astă-vară, adv. (vara trecută); astăzi, adv. (în ziua de faţă, azi); astfel, adv. (în acest fel, aşa); estimp, adv. (anul acesta).Trimis de blaurb, 01.07.2006. Sursa: DER!ăst (pop.) adj. pr. antepus m. (ăst om), g.-d. ắstui, pl. ắşti; f. ástă, g.-d. ắstei, pl. áste, g.-d. pl. m. şi f. ắstorTrimis de Anonim, 15.06.2007. Sursa: DOOM 2
Dicționar Român. 2013.