înăduşi

ÎNĂDUŞÍ, înăduşesc, vb. IV. intranz., tranz. şi refl. (reg.) A (se) năduşi. – În + năduşi.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



înăduşí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. înăduşésc, imperf. 3 sg. înăduşeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. înăduşeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNĂDUŞÍ înăduş tranz. 1) A face să se înăduşe. 2) (plante) A împiedica să se dezvolte normal. 3) reg. (carne, legume) A fierbe într-un vas închis; a găti la capac. 4) (acţiuni, manifestări) A împiedica să izbucnească sau să se dezvolte (prin violenţă); a reprima. înăduşi o răscoală. 5) A face să nu se mai producă. înăduşi un sunet. înăduşi focul. 6) (sentimente, stări sufleteşti) A stăvili printr-un efort de voinţă; a înfrâna. /în + a năduşi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ÎNĂDUŞÍ mă înăduş intranz. 1) (despre fiinţe) A nu putea respira normal (din cauza lipsei de aer, a aerului impur, a căldurii); a se sufoca. 2) fig. A se simţi într-un impas moral (din cauza unor condiţii nefavorabile); a se sufoca. /în + a năduşi

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX