învâlvora

învâlvorá vb., ind. prez. 3 sg. învâlvoreáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE ÎNVÂLVOR//Á pers. 3 se învâlvoraeáză intranz. pop. A fi cuprins de vâlvoare; a arde cu pară mare; a pălălăi. /în + vâlvoare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÎNVÂLVORÁ, învâlvoréz, vb. I. refl. A se aprinde, a arde cu flăcări mari şi agitate. Doamna Vorvoreanu se uită în beznă de afară, în miezul căreia se învâlvora incendiul de la Vladomira. DUMITRIU, n. 52. ♢ F i g . Depărtările se învâlvorau. CAMILAR, T. 125.

Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC