învioşare

ÎNVIOŞÁRE, învioşări, s.f. (reg.) Acţiunea de a (se) învioşa; înviorare. [pr.: -vi-o-] – v. învioşa.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ÎNVIOŞÁRE s. v. animare, însufleţire, învi-orare.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



învioşáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. învioşării; pl. învioşări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic