- întunecăciune
- întunecăciúne s.f. (înv.) întunecime.Trimis de blaurb, 20.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
întunecăciune
Look at other dictionaries:
întuneca — ÎNTUNECÁ, întúnec, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) face întunecos, obscur; a (se) lipsi de lumină. ♦ refl. impers. A se însera, a se înnopta, a se înnegura, 2. refl. (Despre corpuri cereşti; la pers. 3) A şi pierde strălucirea, a suferi o… … Dicționar Român
