- întrerupător
- ÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE, întrerupători, -oare, adj., s.n. (Aparat, dispozitiv) care serveşte la întreruperea sau la restabilirea unui circuit electric, hidraulic etc. [var.: întreruptór, -oáre, adj., s.n.] – Întrerupe + suf. -ător (după fr. interrupteur).Trimis de valeriu, 09.05.2005. Sursa: DEX '98ÎNTRERUPĂTÓR s. (fiz.) comutator, şaltăr. (întrerupător pentru lumina electrică.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeîntrerupătór adj. m., pl. întrerupătóri; f. sg. şi pl. întrerupătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficîntrerupătór s. n., pl. întrerupătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNTRERUPĂT//ÓR întrerupătoroáre n. Dispozitiv care întrerupe sau restabileşte un circuit electric; comutator. [Sil. în-tre-] /a întrerupe + suf. întrerupătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE adj. Care întrerupe. // s.n. Aparat care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor. [< întrerupe + -tor, după fr. interrupteur].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNÎNTRERUPĂTÓR, -OÁRE I. adj. care întrerupe. II. s. n. aparat, dispozitiv care poate întrerupe sau restabili transmiterea energiei (electrice, hidraulice etc.) într-un circuit; întreruptor; comutator. (după fr. interrupteur)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.