Dicționar Român. 2013.
triplu — TRÍPLU1, Ă, tripli, e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părţi. ♢ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei… … Dicționar Român
triplopie — TRIPLOPÍE s.f. (fiz.) Defect de vedere constând din a vedea întreit imaginea aceluiaşi obiect. [gen. iei. / < fr. triplopie, cf. gr. triploos – triplu, ops – vedere]. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN TRIPLOPÍE s. f. defect de… … Dicționar Român
triplicitate — TRIPLICITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea de a fi triplu. – Din fr. triplicité. Trimis de LauraGellner, 01.07.2004. Sursa: DEX 98 triplicitáte s. f., g. d. art. triplicităţii Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic TRIPLICITÁTE … Dicționar Român
triplo — TRIPL(O) elem. triplu, întreit . (< fr. tripl/o/ , cf. gr. triploos) Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN … Dicționar Român
