întreguţ

ÎNTREGÚŢ, -Ă, întreguţi, -ţe, adj. (fam., întărind pe "întreg", "întreagă") Diminutiv al lui întreg. – Întreg + suf. -uţ.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98



întregúţ adj. m., pl. întregúţi; f. sg. întregúţă, pl. întregúţe

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic