braconaj

BRACONÁJ, braconaje, s.n. Faptul de a bracona. ♦ Infracţiune care constă în practicarea ilegală a vânatului sau a pescuitului. – Din fr. braconnage.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



braconáj s. n., pl. braconáje

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BRACONÁJ braconaje n. 1) Vânătoare sau pescuit ilegal. 2) Delict constând în încălcarea legii despre interzicerea vânatului sau a pescuitului. /<fr. braconnage

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BRACONÁJ s.n. Vânătoare sau pescuit ilegal, fără permis; faptă de braconier. ♦ Delict făptuit de acela care braconează. [< fr. braconnage].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BRACONÁJ s. n. delict făcut de cel care braconează. (< fr. braconnage)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN