- întitulare
- ÎNTITULÁRE s.f. v. intitulare.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
întitulare
Look at other dictionaries:
intitulare — INTITULÁRE, intitulări, s.f. Acţiunea de a (se) intitula şi rezultatul ei; titlu, nume. [var.: (pop.) întituláre s.f.] – v. intitula. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 INTITULÁRE s. v. denumire, nume, numire. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
intitula — INTITULÁ, intitulez, vb. I. tranz. A da, a pune un titlu unei scrieri; a numi într un anumit fel pe cineva sau ceva. ♦ refl. A purta un titlu; a se numi. [var.: (pop.) întitulá, vb. II. – Din fr. intituler, lat. intitulare. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
intituler — [ ɛ̃tityle ] v. tr. <conjug. : 1> • entituler 1265; bas lat. intitulare ♦ Donner un titre à. Comment a t il intitulé son livre ? ♢ Pronom. S intituler : avoir pour titre. Ouvrage qui s intitule : « Mémoires de guerre ». Se donner le titre,… … Encyclopédie Universelle
intitular — (Del lat. intitulare.) ► verbo transitivo 1 Poner título a una cosa: ■ le costó mucho intitular su última novela. SINÓNIMO titular ► verbo transitivo/ pronominal 2 Dar un título particular a una persona o una cosa. ► verbo pronominal 3 Tener una… … Enciclopedia Universal
Entitle — En*ti tle, v. t. [imp. & p. p. {Entitled}; p. pr. & vb. n. {Entitling}.] [OF. entituler, F. intituler, LL. intitulare, fr. L. in + titulus title. See {Title}, and cf. {Intitule}.] 1. To give a title to; to affix to as a name or appellation; hence … The Collaborative International Dictionary of English
Entitled — Entitle En*ti tle, v. t. [imp. & p. p. {Entitled}; p. pr. & vb. n. {Entitling}.] [OF. entituler, F. intituler, LL. intitulare, fr. L. in + titulus title. See {Title}, and cf. {Intitule}.] 1. To give a title to; to affix to as a name or… … The Collaborative International Dictionary of English
Entitling — Entitle En*ti tle, v. t. [imp. & p. p. {Entitled}; p. pr. & vb. n. {Entitling}.] [OF. entituler, F. intituler, LL. intitulare, fr. L. in + titulus title. See {Title}, and cf. {Intitule}.] 1. To give a title to; to affix to as a name or… … The Collaborative International Dictionary of English
entitle — transitive verb (entitled; entitling) Etymology: Middle English, from Anglo French entitler, from Late Latin intitulare, from Latin in + titulus title Date: 14th century 1. to give a title to ; designate 2. to furnish with proper grounds for… … New Collegiate Dictionary
entitle — /en tuyt l/, v.t., entitled, entitling. 1. to give (a person or thing) a title, right, or claim to something; furnish with grounds for laying claim: His executive position entitled him to certain courtesies rarely accorded others. 2. to call by a … Universalium
intitule — intitulation, n. /in tit yoohl/, v.t., intituled, intituling. Brit. to give a title to (a legislative act, etc.); entitle. [1375 1425; < LL intitulare, deriv. of titulus TITLE (see IN 2); r. late ME entitulen < MF entituler < LL, as above; cf.… … Universalium
