- însurăţel
- ÎNSURĂŢÉL, însurăţei, s.m. Bărbat (tânăr) însurat de curând; (la pl.) soţi (tineri) de curând căsătoriţi. – Însurat2 + suf. -el.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98însurăţél s. m., pl. însurăţéi, art. însurăţéiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNSURĂŢÉ//L însurăţeli m. Tânăr însurat nu demult. ♢ Tineri însurăţeli soţi căsătoriţi de curând. /însurat + suf. însurăţelelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.