- înroura
- ÎNROURÁ, pers. 3 înrourează, vb. I. refl. A se acoperi cu rouă. [pr.: -ro-u-] – În + roura.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNROURÁ vb. a se roura. (Iarba s-a înroura.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeînrourá vb. (sil. -ro-u-), ind. prez. 3 sg. înroureázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE ÎNROUR//Á pers. 3 se înrouraeáză intranz. 1) A se umple de rouă. 2) fig. (despre ochi, pleoape, gene) A se umezi de lacrimi. [Sil. -ro-u-] /în + rourăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.