- înotătură
- ÎNOTĂTÚRĂ s. v. înot, înotare, înotat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
înot — ÎNÓT s.n. Plutire şi înaintare (a unor fiinţe) la suprafaţa sau în interiorul apei, deplasare în apă prin mişcări ritmice. ♢ loc. adv. De a înotul = înotând. ♦ (Adverbial) Înotând. – Din înota (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 27.02.2009.… … Dicționar Român
înotare — ÎNOTÁRE, înotări, s.f. Acţiunea de a înota; înotat. – v. înota. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNOTÁRE s. înot, înotat, (pop.) înotătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime înotáre s. f., g. d. art. înotării; … Dicționar Român
înotat — ÎNOTÁT s.n. (înv.) Înotare. – v. înota. Trimis de valeriu, 17.02.2009. Sursa: DEX 98 ÎNOTÁT s. înot, înotare, (pop.) înotătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime înotát s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Surs … Dicționar Român