- înnămolire
- ÎNNĂMOLÍRE, înnămoliri, s.f. Acţiunea de a (se) înnămoli şi rezultatul ei; împotmolire. [var.: înnomolíre s.f.] – v. înnămoli.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎNNĂMOLÍRE s. v. împotmolire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeînnămolíre s. f., g.-d. art. înnămolírii; pl. înnămolíriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.