îngălăciune

îngălăciune
ÎNGĂLĂCIÚNE, îngălăciuni, s.f. (în v.) Neîngrijire, necurăţenie. – Îngăla + suf. -ăciune.
Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

îngălăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. îngălăciúnii; pl. îngălăciúni
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • îngăima — ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. tranz. A rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. refl. (reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [prez. ind. şi: îngáim, îngăimez] – et. nec. Trimis de va …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”