îngălăciune

îngălăciune: ÎNGĂLĂCIÚNE, îngălăciuni, s.f. (în v.) Neîngrijire, necurăţenie. – Îngăla + suf. -ăciune.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

îngălăciúne s. f. (sil. -ciu-), g.-d. art. îngălăciúnii; pl. îngălăciúni

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

îngăima — ÎNGĂIMÁ, îngắim, vb. I. 1. tranz. A rosti cu greutate, nedesluşit, încurcat; a bolborosi, a îndruga, a îngăla (2); p. ext. a fredona, a cânta. 2. refl. (reg.) A sta la îndoială; a zăbovi. [prez. ind. şi: îngáim, îngăimez] – et. nec. Trimis de va … Dicționar Român

Mark and share
Search through all dictionaries
Translate…
Search Internet

Share the article and excerpts