- înfăşurător
- ÎNFĂŞURĂTÓR, -OÁRE, înfăşurători, -oare, adj. (Rar) Care serveşte la înfăşurare, care înfăşoară. ♦ (Substantivat, n.) Cilindru pe care se înfăşoară hârtia la ieşirea din maşina de fabricat. ♦ (Substantivat, f.) Curbă tangentă la fiecare dintre curbele unui ansamblu. – Înfăşura + suf. -ător.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98înfăşurătór adj. m., pl. înfăşurătóri; f. sg. şi pl. înfăşurătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficînfăşurătór (tehn.) s. n., pl. înfăşurătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNFĂŞURĂT//ÓR1 înfăşurătoroáre (înfăşurătoróri, înfăşurătoroáre) Care înfăşoară; care serveşte la înfăşurat. Material înfăşurător. /a înfăşura + suf. înfăşurătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÎNFĂŞURĂT//ÓR2 înfăşurătoroáre n. Cilindru pe care se înfăşoară hârtia la ieşirea din maşina de fabricat. /a înfăşura + suf. înfăşurătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.