Dicționar Român. 2013.
enervare — ENERVÁRE, enervări, s.f. Acţiunea de a (se) enerva şi rezultatul ei; tensiune nervoasă caracterizată prin nelinişte, nerăbdare, agitaţie, iritare, înfuriere. – v. enerva. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ENERVÁRE s. 1. agasare,… … Dicționar Român
furie — FÚRIE, furii, s.f. Stare de extremă iritare în care se pierde stăpânirea de sine; mânie nestăpânită; violenţă. ♢ loc. adv. Cu furie = extrem de furios; cu putere mare, nestăvilită. ♦ fig. (Rar) Dorinţă puternică, patimă, pornire nestăpânită. [acc … Dicționar Român
născocorâre — născocorâre, născocorâri, s.f. (înv.) 1. lăudare, îngâmfare, fudulire. 2. răstire, înfuriere, mâniere. Trimis de blaurb, 25.07.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
scociorâre — s. v. răscolire, râcâială, râcâit, râcâitură, scormonire, scormonit, scurmare, scurmătură, zgândărire. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime scociorâre, scociorâri, s.f. 1. (înv., pop. şi fam.) scormoneală, scormonire. 2. (înv. şi pop.) … Dicționar Român
spumeg — spúmeg s.n. (reg.) 1. spumegare, spumare, clăbucire. 2. (fig.) înfuriere (peste măsură), furie mare, dezlănţuire. Trimis de blaurb, 12.01.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
