- spumeg
- spúmeg s.n. (reg.) 1. spumegare, spumare, clăbucire. 2. (fig.) înfuriere (peste măsură), furie mare, dezlănţuire.Trimis de blaurb, 12.01.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
spumega — SPUMEGÁ, spúmeg, vb. I. intranz. 1. (Despre lichide; la pers. 3) A face spume (1) (în urma agitării, a unei reacţii etc.); a fi plin de spumă; a spuma. 2. (Despre animale, mai ales despre cai; la pers. 3) A se acoperi de spumă (3), a face clăbuci … Dicționar Român
spumegá — vb., ind. prez. 1 sg. spúmeg, 3 sg. spúmegã … Romanian orthography