- îndurăminte
- îndurămínte s.f. (înv.) îndurare.Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
îndura — ÎNDURÁ, îndúr, vb. I. 1. tranz. A suporta cu răbdare un necaz, o durere, o boală etc.; a pătimi, a suferi. 2. refl. A se arăta milos, bun; a se îndupleca. ♦ A i fi milă cuiva de cineva. 3. refl. A consimţi, a l lăsa pe cineva inima să..., a se… … Dicționar Român