- înduplecătură
- înduplecătúră s.f. (înv.) îndoitură, cută.Trimis de blaurb, 12.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
înduplecătură
Look at other dictionaries:
dupleca — duplecá ( c, át), vb. – 1. A încovoia, a îndoi. – 2. (Banat) A răsfrînge, a sufleca. – 3. A supune. – 4. A ceda, a se supune, a admite. – var. îndupleca. Mr. nduplic, nduplicari. lat. duplicāre (Puşcariu 834; Candrea Dens., 523; REW 2801; din lat … Dicționar Român
