- înduioşire
- ÎNDUIOŞÍRE s.f. v. înduioşare.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98
Dicționar Român. 2013.
înduioşire
Look at other dictionaries:
înduioşare — ÎNDUIOŞÁRE s.f. Faptul de a (se) înduioşa; duioşie. [pr.: du io . – var.: înduioşíre s.f.] – v. înduioşa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNDUIOŞÁRE s. 1. v. emoţionare. 2. duioşie, emoţie. (Cu glasul plin de înduioşare.) … Dicționar Român
