- încărunţire
- ÎNCĂRUNŢÍRE s.f. Faptul de a încărunţi. – v. încărunţi.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98încărunţíre s. f., g.-d. art. încărunţíriiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
caniţie — CANÍŢIE s.f. Albire totală sau parţială a părului. – Din fr. canitie, lat. canities. Trimis de valeriu, 11.02.2003. Sursa: DEX 98 CANÍŢIE s. (biol.) cărunteţe, cărunţeală, (rar) cărunţie. (caniţie părului unei persoane.) Trimis de siveco, 05.08 … Dicționar Român