- încârdui
- ÎNCÂRDUÍ, încârduiesc, vb. IV. tranz. şi refl. A băga sau a intra în cârd cu cineva, a (se) întovărăşi. – Din în cârd + suf. -ui.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98ÎNCÂRDUÍ vb. v. înhăita.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîncârduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. încârduiésc, imperf. 3 sg. încârduiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. încârduiáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE ÎNCÂRDU//Í mă încârduiiésc intranz. A stabili relaţii de tovărăşie (condamnabilă). /în + cârd + suf. încârduiuiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.