- încurţi
- încurţí vb. IV refl. (înv.) a se aşeza, a se stabili (undeva, la curtea cuiva).Trimis de blaurb, 09.06.2006. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
curte — CÚRTE, curţi, s.f. I. 1. Spaţiu (împrejmuit) în jurul unei clădiri, al unei gospodării etc. care ţine de această clădire, gospodărie etc.; ogradă. ♢ loc. adj. De curte = care trăieşte pe lângă casa omului. Păsări de curte. 2. (În trecut) Locuinţa … Dicționar Român