Dicționar Român. 2013.
încolăcit — ÎNCOLĂCÍT, Ă, încolăciţi, te, adj. Învârtit, înfăşurat (în formă de colac); încovrigat. – v. încolăci. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCOLĂCÍT adj. 1. înfăşurat, învălătucit, răsucit, sucit. (Şerpi încolăcitţi.) 2. v. încovrigat … Dicționar Român
covrigat — covrigát, ă, covrigáţi, te, adj. (reg.) încovoiat, ghemuit, chircit, încovrigat. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
covrit — covrít, ă, covríţi, te, adj. (reg.) încovrigat, încârligat, covrig. Trimis de blaurb, 28.04.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
încovoiat — ÎNCOVOIÁT, Ă, încovoiaţi, te, adj. Îndoit, curbat, arcuit. ♦ Adus de spate; cocârjat. – v. încovoia. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCOVOIÁT adj. 1. arcuit, curb, curbat, îndoit, (livr.) cambrat, (rar) arcat, recurbat, (înv. şi… … Dicționar Român
încârligat — ÎNCÂRLIGÁT, Ă, încârligaţi, te, adj. Îndoit, încovoiat, strâmbat (ca un cârlig). – v. încârliga. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNCÂRLIGÁT adj. v. încovrigat. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
îndoit — ÎNDOÍT, Ă, îndoiţi, te, adj. I. 1. Strâns prin îndoire; care păstrează urma unei împăturiri; cu îndoituri. 2. Curbat, încovoiat. II. 1. Care este de două ori mai mare sau mai mult decât altceva; dublu2; dublat; p. ext. înmulţit, sporit, mărit. ♢… … Dicționar Român
învârligat — învârligát, ă, adj. (reg.) încovrigat, îmbârligat. Trimis de blaurb, 21.06.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
