încorporaţie

ÎNCORPORÁŢIE, încorporaţii, s.f. Încorporare. [var.: incorporáţie s.f.] – Din fr. incorporation.

Trimis de valeriu, 05.12.2005. Sursa: DEX '98



încorporáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. încorporáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. încorporáţiei; pl. încorporáţii, art. încorporáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ÎNCORPORÁŢIE s.f. 1. Încorporare. 2. Construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că se include complementul în verb, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus. [gen. -iei, var. incorporaţie, incorporaţiune. / < fr. incorporation].

Trimis de LauraGellner, 19.07.2007. Sursa: DN



ÎNCORPORÁŢIE s. f. 1. încorporare. 2. construcţie gramaticală specifică unor limbi, constând în aceea că în verb se include complementul, sudându-se cu el şi dând naştere unui nou cuvânt compus. (< fr. incorporation, lat. incorporatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN