încolona

ÎNCOLONÁ, încolonez, vb. I. refl. (Despre un grup de oameni, de vehicule) A se aşeza în coloană, a forma o coloană (de marş); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într-o coloană. ♦ tranz. A aşeza, a dispune în coloană. – În + coloană.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



încoloná vb., ind. prez. 1 sg. încolonéz, 3 sg. şi pl. încoloneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ÎNCOLON//Á încolonaéz tranz. A face să se încoloneze. /în + coloană

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ÎNCOLON//Á mă încolonaéz intranz. 1) A se aranja în coloană. Demonstranţii s-au încolonaat. 2) A se integra într-o coloană. /în + coloană

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ÎNCOLONÁ vb. I. refl. (Despre un grup de oameni) A se aşeza în coloană; (despre un individ) a-şi lua locul în coloană. [< it. incolonnare].

Trimis de LauraGellner, 25.09.2006. Sursa: DN



ÎNCOLONÁ vb. refl. (despre un grup de oameni) a se aşeza în coloană; (despre un individ) a-şi lua locul în coloană. (< it. incolonnare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN