împândura

împîndurá (-r, át), vb. – A împrăştia, a răspîndi a întinde. – var. impîndăra, împăndra. Origine incertă. După Laurian, din lat. *impendulo, de la impendĕre "a folosi". Pentru Tiktin (şi Scriban), în legătură cu răspîndi, dar der. este neclară. DAR crede că este vorba de o var. de la împăna, pe baza unui lat. *"impinnulāre", ca disimulare nn › nd; şi Densusianu, GS, V, 173, propune un lat. *impandulāre, de la pandĕre "a extinde". Nici una din aceste explicaţii nu pare convingătoare. Cuvîntul este rar, în Munt.

Trimis de blaurb, 14.12.2007. Sursa: DER