ademană

ademánă, ademéni, s.f. (înv.) mită, tentaţie.

Trimis de blaurb, 07.03.2006. Sursa: DAR



ADEMANĂ s.f. (Trans. SV) Camătă, dobîndă. Nu aduna cu păcătoşii sufletul mieu şi cu bărbaţii încruntători viiaţa mea, întru a carora mîni iaste păcat şi direapta lor plină-i de ademană [marg. de mită]. PS. 1651, 60v.adomány.a s l a m, m î z d ă, u j u r i e.

Trimis de dante, 18.07.2006. Sursa: DLRLV