petrificat — PETRIFICÁT, Ă, petrificaţi, te, adj. Care a căpătat aspect de piatră, care a fost prefăcut în piatră; spec. fosilizat. ♦ fig. Care a rămas neschimbat, încremenit în forma iniţială. ♦ fig. Înmărmurit, împietrit, înlemnit, încremenit (de uimire, de … Dicționar Român
îngheţat — ÎNGHEŢÁT, Ă, îngheţaţi, te, adj., s.f. 1. adj. (Despre lichide) Transformat în gheaţă; acoperit cu o pojghiţă de gheaţă; (despre sol) întărit, învârtoşat din cauza îngheţării. ♦ (Despre legume, fructe, carne etc.) Congelat. ♦ Înţepenit, amorţit… … Dicționar Român
înţelenit — ÎNŢELENÍT, Ă, înţeleniţi, te, adj. 1. (Despre pământ) Întărit, uscat din cauza secetei sau a necultivării. 2. fig. Încremenit, împietrit, nemişcat. – v. înţeleni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNŢELENÍT adj. 1. v. bătătorit. 2.… … Dicționar Român
mărmurit — MĂRMURÍT, Ă, mărmuriţi, te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemişcat. – v. mărmuri. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 MĂRMURÍT adj. v. împietrit, încremenit, înlemnit,… … Dicționar Român
sturât — sturât1, ă, adj. (reg.) care este împietrit, uscat de tot. Trimis de blaurb, 24.01.2007. Sursa: DAR sturât2, ă, adj. (reg.) v. storât. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
stâlpit — STÂLPÍT adj. v. aţintit, fixat, împietrit, încremenit, înlemnit, înmărmurit, înţepenit, neclintit, nemişcat, pironit, ţeapăn, ţintit, ţintuit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
înlemnit — ÎNLEMNÍT, Ă, înlemniţi, te, adj. Care a rămas nemişcat de frică, de spaimă, de uimire; încremenit, înmărmurit, împietrit. – v. înlemni. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNLEMNÍT adj. 1. v. înmărmurit. 2. v. încremenit. Trimis de… … Dicționar Român
înmărmurit — ÎNMĂRMURÍT, Ă, înmărmuriţi, te, adj. Care a rămas nemişcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – v. înmărmuri. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNMĂRMURÍT adj.… … Dicționar Român
înţeleni — ÎNŢELENÍ, înţelenesc, vb. IV. 1. intranz. (Despre pământ, la pers. 3) A se întări, a se preface în ţelină (prin necultivare, prin uscare în timp de secetă etc.) ♢ tranz. Soarele a înţelenit pământul. 2. tranz. şi refl. A lăsa sau a sta în… … Dicționar Român