împestriţătură

împestriţătură: ÎMPESTRIŢĂTÚRĂ, împestriţături, s.f. Amestecătură de culori, p. ext. de elemente străine, eterogene; împestriţare, pestriţătură. – Împestriţa + suf. -ătură.

Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98

ÎMPESTRIŢĂTÚRĂ s. 1. împestriţare. 2. bălţătură, pestriţătură, tărcătură.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

împestriţătúră s. f., g.-d. art. împestriţătúrii; pl. împestriţătúri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ÎMPESTRIŢĂTÚR//Ă împestriţăturăi f. Amestec de culori sau de diferite elemente străine. /a împestriţa + suf. împestriţăturăătură

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

tărcătură — TĂRCĂTÚRĂ, tărcături, s.f. (reg.) Combinaţie nereuşită de culori; împestriţătură; (concr.) obiect tărcat. – Tărca + suf. ătură. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂRCĂTÚRĂ s. v. bălţătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
bălţătură — BĂLŢĂTÚRĂ, bălţături, s.f. Pată de culoare deschisă la animalele bălţate. ♦ Obiect colorat ţipător, cu culori multe şi neasortate, încărcat. – Bălţat + suf. ură. Trimis de paula, 23.05.2002. Sursa: DEX 98 BĂLŢĂTÚRĂ s. împestriţătură,… … Dicționar Român
polipichilie — polipichilíe, polipichilíi, s.f. (înv.) 1. împestriţătură. 2. (fig.) viclenie, făţărnicie. Trimis de blaurb, 10.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
împestriţare — ÎMPESTRIŢÁRE, împestriţări, s.f. Acţiunea de a (se) împestriţa şi rezultatul ei. – v. împestriţa. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎMPESTRIŢÁRE s. împestriţătură. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime împestriţáre s. f., g … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias