- îmbălătură
- ÎMBĂLĂTÚRĂ, îmbălături, s.f. Faptul de a fi ud de bale sau de salivă; urmă, pată de salivă. ♦ fig. Ocară, înjurătură, vulgaritate. – Îmbăla + suf. -ătură.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÎMBĂLĂTÚRĂ s. v. înjurătură.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîmbălătúră s. f., g.-d. art. îmbălătúrii; pl. îmbălătúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic
Dicționar Român. 2013.