- zăblău
- ZĂBLẮU1, zăblaie, s.n. Pânză de câlţi sau de păr de capră, din care se fac cergi, lăicere etc.; p. gener. ţol, pătură. – Din bg. zeblo.Trimis de spall, 14.03.2002. Sursa: DEX '98ZĂBLẮU2, zăblăi, s.m. (reg.) 1. Flăcău zdravăn; vlăjgan. 2. Câine mare (ciobănesc); zăvod2. – Din magh. zabáló.Trimis de spall, 14.03.2002. Sursa: DEX '98ZĂBLẮU2, zăblắi, s.m. (reg.) 2. (Bucov.) zăblău. 3. (Trans.) Om mâncăcios, nesătul.Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLCZĂBLĂU s. – v. dulău, găligan, lungan, vlăjgan, zăvod.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezăblău (vlăjgan, câine) s. m. (sil. -blău), art. zăblăul; pl. zăblăi, art. zăblăiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficzăblău (pânză, pătură) s. n. (sil. -blău), art. zăblăul; (pături) pl. zăbláieTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZĂBL//ẮU zăblăuáie n. Pânză groasă de câlţi sau de păr de capră, din care se confecţionează diferite obiecte casnice (lăicere, ţoluri, cergi etc.). /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.