- zvântura
- ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. refl. (fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – et. nec. cf. v â n t u r a.Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. şi pl. zvânturăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.