zvântura

zvântura
ZVÂNTURÁ, zvấntur, vb. I. refl. (fam.) A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul, a cutreiera. – et. nec. cf. v â n t u r a.
Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

zvânturá vb., ind. prez. 1 sg. zvântur, 3 sg. şi pl. zvântură
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A SE ZVÂNTURÁ mă zvântur intranz. fam. A umbla (fără rost) dintr-un loc în altul. /Orig. nec.
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • zvânturat — ZVÂNTURÁT, Ă, zvânturaţi, te, adj. Uşuratic, fluşturatic, nesocotit, aiurit; p. ext. zburdalnic; zvăpăiat, zvânturatic. ♦ (Substantivat; înv.) Aventurier; pribeag. – v. zvântura. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZVÂNTURÁT adj. 1. v …   Dicționar Român

  • zvânturatic — ZVÂNTURÁTIC, Ă, zvânturatici, ce, adj. Zvânturat. [var.: zvânturátec, ă adj.] – Zvântura + suf. atic. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ZVÂNTURÁTIC adj. 1. v. neserios. 2. v. zburdalnic …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”