zvon

ZVON, zvonuri, s.n. 1. Ştire, veste (care circulă din om în om); p. ext. informaţie neîntemeiată, care nu a fost verificată (şi uneori tendenţioasă). 2. Rumoare produsă de glasuri, de activitatea sau de mişcarea unei mulţimi; gălăgie. 3. Zgomot confuz, uşor, nedefinit din natură (produs de ape, frunze, vânt, păsări etc.); foşnet, murmur, zumzet. 4. Sunet depărtat produs de clopote sau de instrumente muzicale. [var.: zvoánă s.f.] – Din sl. zvonŭ.

Trimis de cata, 24.10.2007. Sursa: DEX '98



ZVON s. 1. vorbă, (înv.) cuvânt, sunet. (Umblă un zvon despre el.) 2. v. rumoare. 3. v. murmur. 4. v. clipocit.

Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Sinonime



ZVON s. v. clopot.

Trimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: Sinonime



zvón s. n., pl. zvónuri

Trimis de siveco, 11.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



ZVON zvonuri n. 1) Informaţie neconfirmată (uneori tendenţioasă) care circulă oral. 2) Zgomot lin, continuu şi plăcut, produs de unele fenomene naturale (curgerea apei, bătaia vântului etc.); susur; murmur; şoaptă; freamăt. /<sl. zvonu

Trimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: NODEX



svon (-nuri), s.n. – 1. Sunet. – 2. Zgomot, rumoare, vuiet. – 3. Ştire, veste, vorbă care circulă. – var. zvon, şi der., Mold. svoană. sl. zvonŭ (Miklosich, Lexicon, 221; Cihac, II, 383; Tiktin), cf. sb. zvon, bg. zvăn. – Der. svon, s.n. (Banat, clopot), din sb. zvonu (Candrea); svoni, vb. (a răspîndi o veste, a publica, a bate toba; refl., a se spune, a umbla vorba; Banat, a bate clopotul); svonit (var. svonişor), s.n. (Banat, clopoţel).

Trimis de blaurb, 14.02.2009. Sursa: DER