zoolatru

ZOOLÁTRU, -Ă, zoolatri, -e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care se închină la animale. – Din fr. zoolâtre.

Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98



zoolátru adj. m., s. m. (sil. -tru), pl. zoolátri; f. sg. zoolátră, pl. zoolátre

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ZOOLÁTR//U zoolatruă (zoolatrui, zoolatrue) şi substantival Care împărtăşeşte zoolatria. /<fr. zoolâtre

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ZOOLÁTRU, -Ă adj., s.m. şi f. (Cel) care se închină la animale. [pron. zo-o-. / < fr. zoolâtre].

Trimis de LauraGellner, 21.11.2005. Sursa: DN



ZOOLÁTRU, -Ă adj., s. m. f. (cel) care se închină la animale. (< fr. zoolâtre)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN