zonă

ZÓNĂ, zone, s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate în funcţie de poli, de cercurile polare şi de tropice şi caracterizate printr-o climă specifică. Zonă temperată. Zonă ecuatorială. ♦ (astron.) Fiecare dintre părţile cerului corespunzătoare celor cinci zone (1) ale Pământului. 2. Porţiune dintr-o întindere, dintr-un ansamblu, dintr-un tot, delimitată pe baza unor caracteristici distinctive, a unor împrejurări speciale, a unei destinaţii determinate etc. 3. (geom.) Parte din suprafaţa unei sfere cuprinsă între două paralele. 4. (fiz.) Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. – Din fr. zone.

Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98



ZÓNĂ s.f. 1. Porţiune din suprafaţa uscatului, a vegetaţiei şi climei, din adâncimea unei ape sau din sol etc. cu anumite caractere omogene. · Suprafaţă delimitată de teren din teritoriul unui oraş, al unei comune. · (silv.) Suprafaţă denumită convenţional după o plantă-tip. · Spaţiu de operaţii militare; porţiune a spaţiului aerian din jurul unui aerodrom, în care se antrenează piloţii. · Întindere delimitată din punct de vedere administrativ şi economic-financiar; sector. · (inform.) Parte a memoriei centrale care înregistrează un număr oarecare de cuvinte, destinate unei întrebuinţări preferenţiale. · (tehn.) Denumire a unor părţi din furnal. · Întindere, extensiune a ceva. · Arie, regiune a corpului. 2. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare şi de tropice. 3. Fiecare dintre părţile cerului care corespund zonelor terestre. 4. Porţiune din suprafaţa unei sfere între două planuri paralele. 5. (fiz.) Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. (din fr. zone)

Trimis de tavi, 12.05.2004. Sursa: MDN



ZÓNĂ s. 1. porţiune, regiune, sector. (O zonă bine delimitată în spaţiu.) 2. loc, regiune, teren, ţinut. (Nu cunoaşte bine zonă.) 3. loc, meleag, regiune, tărâm, teritoriu, ţinut. (Se afla în zonă necunoscute.) 4. regiune, ţinut, (înv.) oblastie, olat. (În zonăele calde.) 5. (geogr.) zonă tropicală = tropice (pl.). 6. regiune, suprafaţă, teritoriu. (O zonă aridă.) 7. loc, spaţiu. (Erau zonă pline cu apă.) 8. (med.) zona Zoster = (Transilv.) foc viu. 9. (bot.) zonă apicală = caliptră, piloriză, scufie. 10. cadru, cerc, câmp, domeniu, sector, sferă, tărâm. (zonă de preocupări.)

Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonime



zónă s. f., g.-d. art. zónei; pl. zóne

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ZÓN//Ă zonăe f. 1) Diviziune a globului pământesc, delimitată de poli, de cercurile polare şi de tropice, care are trăsături climaterice proprii. zonă tropicală. 2) Porţiune dintr-un spaţiu, caracterizată prin anumite particularităţi; centură. zonă de frontieră. 3) mat. Parte a unei sfere, cuprinsă între două planuri paralele. [G.-D. zonei] /<fr. zone, lat. zona

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ZÓNĂ s.f. 1. Fiecare dintre cele cinci mari diviziuni ale globului terestru, delimitate de cercurile polare şi de tropice. ♦ Fiecare dintre părţile cerului care corespund zonelor terestre. 2. Porţiune delimitată dintr-un tot pe baza unor caracteristici distinctive sau a unei împrejurări speciale. ♦ (silv.) Suprafaţă denumită convenţional după o plantă-tip. ♦ Spaţiu de operaţii militare; (av.) porţiune a spaţiului aerian din jurul unui aerodrom, care se fixează piloţilor pentru lucru în aer. ♦ Întindere delimitată din punct de vedere administrativ şi economic-financiar; sector. ♦ (tehn.) Denumire a unor părţi din furnal. ♦ Întindere, extensiune a ceva. 3. Porţiune din suprafaţa unei sfere cuprinsă între două planuri paralele. 4. Bandă de frecvenţă în care oscilaţiile au anumite caractere comune. [< fr. zone, it., lat. zona, gr. zone].

Trimis de LauraGellner, 18.11.2005. Sursa: DN