- borceag
- BORCEÁG, (1) s.m., (2) borceaguri, s.n. 1. s.m. Numele a două plante: a) măzăriche; b) plantă erbacee agăţătoare, cu florile de culoare albă-gălbuie sau purpurie şi cu fructe în formă de păstăi păroase (Vicia pannonica). 2. s.n. Amestec de măzăriche sau de mazăre furajeră cu o cereală păioasă, folosit ca nutreţ. – Din bg. borčak.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98BORCEÁG s. 1. v. măzăriche. 2. v. măzăriche.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeborceág (plantă) s. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficborceág (nutreţ) s. n., pl. borceáguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficBORCEÁG borceaguri n. Nutreţ constând dintr-un amestec de leguminoase şi cereale. /<bulg. borçakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXborceág (-guri), s.n. – Plantă (Vicia sativa, Vicia pannonica). tc. burçak (Popescu-Ciocănel, 16), cf. bg. borčak.Trimis de blaurb, 08.10.2006. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.