- zmeu
- ZMEU, (I) zmei, s.m., (II) zmeie, s.n. I s.m. 1. Personaj fantastic din basme, imaginat ca un uriaş cu puteri supranaturale, întruchipând răutatea şi fiind întotdeauna învins de forţele binelui. ♦ fig. Erou, viteaz. ♢ expr. A se lupta ca un zmeu = a se lupta vitejeşte. ♦ fig. Cal focos şi aprig. 2. Balaur. 3. (În credinţele populare) Boală pricinuită de dragoste. II s.n. Jucărie făcută dintr-un dreptunghi de hârtie, pânză etc. fixat pe un schelet uşor de lemn, care se ridică în aer la bătaia vântului şi care este mânuită de pe pământ cu ajutorul unei sfori lungi. – Din sl. zmij.Trimis de spall, 24.10.2007. Sursa: DEX '98FLOAREA-ZMÉULUI s. v. barba-popii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeZMEU s. (prin Transilv. şi Ban.) şercan. (zmeu de hârtie, cu speteze.)Trimis de siveco, 12.02.2009. Sursa: SinonimeZMEU s. v. balaur, ofidian, şarpe.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezmeu (mit.) s. m., art. zméul; pl. zmei, art. zméiiTrimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficzmeu (jucărie) s. n., art. zméul; pl. zméieTrimis de siveco, 13.03.2009. Sursa: Dicţionar ortograficZMEU1 zmei m. 1) (în basme) Personaj imaginar, înzestrat cu puteri supranaturale, care întruchipează răul. 2) fig. Persoană care manifestă vitejie (în luptă). 3) fig. Cal tânăr şi iute. /<sl. zmiiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXZMEU2 zméie n. Jucărie constând dintr-o bucată de hârtie sau din pânză fixată pe un cadru dreptunghiular de lemn, care, ţinută de o sfoară lungă, se înalţă în aer, când bate vântul. /<sl. zmiiTrimis de siveco, 24.10.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.