- zis
- ZIS, ZÍSĂ, zişi, zise, adj., s.f. 1. adj. Numit, denumit, poreclit. ♢ loc. adj. Aşa-zis (sau -zisă, -zişi, -zise) = pe nedrept sau în mod convenţional numit astfel; aparent, fals. 2. s.f. Vorbă, spusă; afirmaţie. ♦ Proverb, zicătoare. ♦ (înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – v. zice.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZIS, -Ă, zişi, -se, adj. 1. zis ♢ (Substantivat) Zisul Dillon, după ce l-a luat deoparte.... ♦ Care are pretenţia că este într-un anumit fel. 2. s.f. (mai ales la pl.) zis.Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLCZIS adj. denumit, intitulat, numit, poreclit, supra-numit. (Al. Golescu, zis Arăpilă.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeprópriu-zís adj. m. [-priu pron. -priu], pl. própriu-zíşi; f. sg. própriu-zísă, pl. própriu-zíseTrimis de siveco, 01.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficsus-zís adj. m., pl. sus-zíşi; f. sg. sus-zísă, pl. sus-zíseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficzis adj. m., pl. zişi; f. sg. zísă, pl. zíseTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZIS zísă (zişi, zíse) Care este poreclit. ♢ Aşa-zis numit astfel (nemotivat sau convenţional). /v. a ziceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.