bor

BOR¹ s.n. Element chimic, semimetal negru-cenuşiu, cristalin. – Din fr. bore.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



BOR², boruri, s.n. Margine circulară (răsfrântă) care înconjură calota pălăriei. – Din fr. bord.

Trimis de valeriu, 21.03.2003. Sursa: DEX '98



BOR s. margine, (rar) bord, gardină, (pop.) perete, (reg.) streaşină, tichie, (Ban. şi nordul Transilv.) obadă, (Maram.) pană, (Transilv. şi Bucov.) pânză, (prin Transilv.) văcălie. (bor al pălăriei.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bor (element chimic) s. n.; simb. B

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



bor (la pălărie) s. n., pl. bóruri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



BOR¹ n. Metaloid de culoare neagră-cenuşie, răspândit în natură numai sub formă de combinaţii cu oxigenul. /<fr. bore

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BOR² boruri n. Margine circulară, răsfrântă a unei pălării. /<fr. bord

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



BOR¹ s.n. Metaloid răspândit în natură sub formă de săruri ale acidului boric. [< fr. bore].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BOR² s.n. Marginea ieşită în afară a unei pălării. [pl. -ruri. / < fr. bord].

Trimis de LauraGellner, 11.03.2006. Sursa: DN



BOR¹ s. n. metaloid în natură sub formă de săruri ale acidului boric. (< fr. bore)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN



BOR² s. n. marginea circulară ieşită în afară a unei pălării. (< fr. bord)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN