- zimţ
- ZIMŢ, zimţi, s.m. 1. Fiecare dintre crestăturile de pe muchia unor monede. ♦ (fam., înv., la pl.) Bani, monede; galbeni. ♦ Fiecare dintre dinţii unei rotiţe (dintr-un mecanism) sau ai secerii, ai pânzei de ferăstrău etc. 2. (înv.) Fiecare dintre crestăturile situate în partea de sus a unui zid, a unui turn de cetate. – cf. bg. z ă b e c, scr. z u b a c.Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98ZIMŢ, zimţi, s.m. 1. (Mai ales la pl.) zimţ; p . e x t . obiect care are astfel de zimţi. ♢ (fig.) Făcură nouă secreţele Cu mănunchi de floricele, Cu zimţii de viorele. 2. (înv.) zimţ; (fig.) zimţii munţilor. [şi DLRLC]Trimis de tavi, 25.05.2004. Sursa: DERZIMŢ2, zimţi, s.m. (reg., numai la pl.) Tindeche. [şi DLRLC]Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DERZIMŢ s. 1. crestătură, dinte. (zimţ pe muchia unei monede.) 2. colţ, dinte. (zimţ al ferăstrăului.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeZIMŢ s. v. cheotoare, crenel, galben.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimezimţ s. m., pl. zimţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficZIMŢ zimţi m. 1) Crestătură (ascuţită) făcută pe muchia unei monede, a unui instrument sau a unei piese. 2) la pl. înv. fam. Bani de metal; monede. /cf. bulg. zăbec, sb. zubacTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.