ziditor

ZIDITÓR, -OÁRE, ziditori, -oare, subst. 1. s.m. şi f. Persoană care zideşte, construieşte; p. ext. întemeietor. 2. s.m. art. (În religia creştină) Dumnezeu. – Zidi + suf. -tor.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



ZIDITÓRUL s. art. (bis.) atotputernicul (art.), creatorul (art.), divinitate, domnul (art.), dumnezeire, Dumnezeu, părinte, providenţă, puternicul (art.), stăpânul (art.), tatăl (art.), (în limbajul bisericesc) preabunul (art.), preaînaltul (art.), preaputernicul (art.).

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



ziditór s. m., pl. ziditóri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Ziditórul (Dumnezeu) s. pr. m. art.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ZIDIT//ÓR ziditoroáre, (ziditoróri, ziditoroáre) m. şi f. 1) şi fig. Persoană care zideşte; constructor. ziditororii viitorului. 2) la sing. mai ales art. (în concepţiile religioase creştine) Creator al lumii; Dumnezeu. /a zidi + suf. ziditoror

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX