zidi

ZIDÍ, zidesc, vb. IV. tranz. 1. A ridica un zid; p. gener. a ridica o clădire; a clădi, a construi. ♦ refl. fig. A se forma; a se înălţa. 2. A închide într-un zid sau între ziduri. 3. (În concepţia creştină, despre Dumnezeu) A crea (lumea). – Din sl. zĩdati.

Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98



ZIDÍ, zidésc, vb. IV. tranz. 1. zidi; (fig.) A imagina, a plăsmui. El zidea în închipuire o altă lume.

Trimis de tavi, 10.10.2006. Sursa: DLRLC



A zidi ≠ a dărâma, a strica

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



ZIDÍ vb. 1. a clădi, a construi, a dura, a face, a înălţa, a ridica, (livr.) a edifica, (înv.) a temeia. (A zidi o nouă şcoală.) 2. (bis.) a crea, a face. (Biblia scrie că Dumnezeu a zidi lumea.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



zidí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. zidésc, imperf. 3 sg. zideá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zideáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A ZID//Í zidiésc tranz. 1) (clădiri, case etc.) A realiza prin lucrări de zidărie; a construi; a clădi; a ridica; a înălţa; a dura. 2) (obiecte, persoane) A închide într-un zid sau între ziduri. 3) fig. rel. (lumea animală şi vegetală) A face să ia fiinţă; a întemeia; a înfiinţa; a fonda. /<sl. zidati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE ZID//Í pers. 3 se zidiéşte intranz. A lua naştere; a lua fiinţă; a se forma; a se constitui. /<sl. zidati

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX