- zenit
- ZENÍT s.n. Punct de intersecţie al verticalei locului cu sfera cerească situat deasupra capului observatorului şi opus nadirului; amiază. ♦ fig. Culme, apogeu, înălţime. – Din fr. zénith.Trimis de spall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ZENÍT s. (astron.) (pop.) namiază. (Nadir şi zenit.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeZENÍT s. v. apogeu.Trimis de siveco, 20.02.2009. Sursa: Sinonimezenít s. n.Trimis de siveco, 23.02.2007. Sursa: Dicţionar ortograficZENÍT n. 1) astr. (în opoziţie cu nadir) Cel mai înalt punct de pe bolta cerească situat deasupra capului observatorului. 2) fig. Moment ce marchează cea mai înaltă fază de dezvoltare; apogeu; punct culminant; culme. /<fr. zénithTrimis de siveco, 23.02.2007. Sursa: NODEXZENÍT s.n. Punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, situat pe verticală deasupra locului de observaţie. [pl. -turi, -te. / < fr. zénith, cf. ar. samt ar-runs – calea de deasupra capului].Trimis de LauraGellner, 16.11.2005. Sursa: DNZENÍT s. n. 1. punctul cel mai înalt de pe bolta cerească, diametral opus nadirului, pe verticală, deasupra locului de observaţie. 2. (fig.) culme, apogeu. (< fr. zénith)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.