zemui

zemui: ZEMUÍ, pers. 3 zemuieşte, vb. IV. intranz. A lăsa zeamă, a musti; a face să iasă la suprafaţă, să se scurgă lichidul din interior. ♦ refl. A se zemoşi. – Zeamă + suf. -ui.

Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX '98

ZEMUÍ vb. 1. a se zemoşi. (Fructele se zemui.) 2. a musti. (Brânza de vacă proaspătă zemui.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

zemuí vb., ind. prez. 3 sg. zemuiéşte, 3 pl. zemuiésc, imperf. 3 sg. zemuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. zemuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A ZEMU//Í zemuiiéşte intranz. A lăsa zeamă; a elimina lichid; a musti. /zeamă + suf. zemuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE ZEMU//Í se zemuiiéşte intranz. A se transforma în zeamă; a deveni asemănător cu zeama. /zeamă + suf. zemuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Нужен реферат?

musti — MUSTÍ, pers. 3 musteşte, vb. IV. 1. (Despre lichide) A se ivi (din abundenţă), a ieşi la suprafaţă. 2. A fi plin de sevă sau de alt lichid; a fi îmbibat. – Din must. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98 MUSTÍ vb. 1. a mustui, (reg.) a… … Dicționar Român
zemoşi — ZEMOŞÍ, pers. 3 zemoşeşte, vb. IV. refl. (reg.) A deveni zemos. – Din zemos. Trimis de valeriu, 02.06.2003. Sursa: DEX 98 ZEMOŞÍ, pers. 3, zemoşéşte, vb. IV. refl. 2. A şi pierde forma prin presare sau strângere; a se turti; a se strivi; a se… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias